joi, 28 octombrie 2010

Profeţia ascunsă. Al treilea secret de la Fatima

A TREIA PROFEŢIE FĂCUTĂ DE CĂTRE FECIOARA MARIA LA FATIMA ANUNŢĂ INEVITABILA PRĂBUŞIRE A PAPALITĂŢII ŞI A BISERICII CATOLICE, DIN LĂUNTRUL LOR, PRIN LUCRAREA MAMEI DIVINE. 

Am văzut că dintre cele trei secrete profetice încredinţate de Sfânta Fecioară la 13 iulie 1917, copiii au avut încuviinţarea să dezvăluie numai două. De ce? Cât timp era valabilă interdicţia? Şi mai ales, la ce se referea al treilea secret? În cele ce urmează vom încerca să răspundem acestor întrebări legitime.

La a treia apariţie, după ce Fecioara şi-a transmis mesajul, a precizat: "Aceasta să nu o spuneţi nimănui". Copiii vor păstra cu sfinţenie secretul, pe care doi dintre ei (Jacinta şi Francesco) îl vor duce cu ei în mormânt.

Mai întâi, copiii au fost asaltaţi de nenumăraţi vizitatori care le ofereau micuţilor sărăntoci daruri neînchipuit de bogate, chiar bijuterii de aur pentru a le smulge taina. Au urmat interogatoriile canonice între anii 1922 şi 1930, adevărate torturi psihice demne de inchiziţia catolică, cărora unica supravieţuitoare, Lucia, le-a rezistat cu un admirabil curaj.

La data de 9 ianuarie 1944, Lucia s-a hotărât să consemneze al treilea secret, temându-se că va muri ca urmare a unei severe pneumonii. Cele câteva rânduri aşternute pe o foaie de caiet şcolar au fost închise într-un plic sigilat cu ceară. În luna iunie a aceluiaşi an, Lucia a predat plicul superiorului unei congregaţii misionare, pentru a fi înmânat episcopului (monseniorul José da Silva) care l-a păstrat în palatul său episcopal datorită refuzului Vaticanului de a primi documentul. Plicul va rămâne acolo până la moartea episcopului survenită în anul 1957.

Lucia i-a cerut lui da Silva ca plicul să fie deschis fie la moartea ei, fie în anul 1960 după ceea ce se va întâmpla mai întâi", explicându-i canonicului Barthas: "întrucât Sfânta Fecioară doreşte astfel". Ulterior, sora Lucia i-a indicat cardinalului Ottaviani argumentul Fecioarei: "În 1960, mesajul va apare mai limpede". Odată cu trecerea anilor, ce se va fi putut întâmple oare, pentru a o determina pe Lucia să-şi modifice complet declaraţia?

Este sigur că a trebuit să cedeze unor puternice presiuni, pentru a afirma la 11 octombrie 1992 cardinalului Padiyara din India, episcopului de India Francis Michaelappa şi părintelui Francisco Pacheco de la Fort Ceara, Brazilia: "Al treilea secret nu este destinat a fi revelat. A fost destinat numai papei şi ierarhilor imediat subordonaţi lui. Doamna Noastră nu a spus niciodată că trebuie să fie făcut public cel mai târziu în 1960. Secretul era pentru papă".

În documentata sa carte consacrată subiectului, Marc Dem preciza: În intenţia Luciei, plicul nu era destinat papei, ci episcopului sau patriarhului". De altfel, episcopul da Silva a lăsat în scris dispoziţia (datată 8 decembrie 1945) ca după moartea sa, plicul să fie predat cardinalului don Manuel, patriarh al Lisabonei.

După ce Roma refuzase timp de 13 ani primirea plicului, odată cu dispariţia lui da Silva Vaticanul realizează brusc importanţa secretului şi doreşte să controleze difuzarea acestuia (după 1960), de aceea reclamă chiar în 1957 obţinerea cu orice preţ a plicului sigilat.

În consecinţă, monseniorul Cento, nunţiu apostolic, va expedia plicul la Roma, unde acesta îi va fi remis papei Pius al XII-lea, care îl va depune - fără a-l fi deschis - în seiful apartamentelor sale private, sub eticheta "Secretum Sancti Officii". Plicul va rămâne neatins până la moartea acestui papă, survenită la 10 septembrie 1958.

La 28 octombrie 1958, cardinalul Roncalli devine papă sub numele de Ioan al XXIII-lea. Noul papă declarase la Conciliul Vatican II: "Ni se pare necesar să afirmăm dezacordul nostru total faţă de acei profeţi ai nenorocirilor, care anunţă mereu catastrofe, ca şi cum lumea s-ar apropia de sfârşit".

S-ar putea deduce din aceste spuse dezinteresul papei pentru conţinutul plicului secret. Cu toate acestea, pe când se afla la castelul Gandolfi,în vara anului 1959, Ioan al XXIII-lea deschisese plicul (încălcând astfel consemnul) în prezenţa cardinalului Ottaviani şi a monseniorului Capovilla, secretarul papei , iar traducerea din portugheză a fost asigurată de către monseniorul Paulo Jose Tavarez de la Secretariatul Statului Vatican. După aceasta, sigilându-l la loc, papa nu l-a mai atins până la moartea sa în 1963. Ottaviani şi Capovilla au atestat că sigiliile originale fuseseră găsite intacte.

Odată cu venirea anului 1960, toată lumea se aştepta ca secretul să fie divulgat. Dar la 9 februarie, agenţia portugheză de ştiri a făcut publică următoarea telegramă: "Cetatea Vaticanului. Este probabil ca "secretul de la Fatima" să nu fie făcut public niciodată. După indicaţia sorei Lucia, scrisoarea nu putea fi deschisă decât în cursul anului 1960...

Vaticanul a decis ca textul scrisorii sorei Lucia să nu fie revelat, continuând să fie păstrat în cel mai strict secret. Decizia autorităţilor vaticane se bazează pe următoarele motive:

1. Sora Lucia se află încă în viaţă. 2. Vaticanul cunoaşte deja conţinutul scrisorii. 3. Deşi Biserica recunoaşte apariţiile de la Fatima, ea nu doreşte să-şi asume responsabilitatea de a garanta veridicitatea cuvintelor pe care cei trei păstori spun că li le-a adresat Fecioara Maria".

Această ştire de presă nu a fost niciodată nici confirmată şi nici dezminţită, iar papa nu a dat nici un comunicat şi nu a făcut nici măcar vreo aluzie.

La numai câteva luni după ce fusese ales (în iunie 1963), noul papă Paul al VI-lea a deschis la rândul lui plicul, a citit mesajul şi a închis plicul la loc. Cât despre nefericitul său succesor, Ioan Paul I, acesta nu a mai avut timpul necesar, poate nici dorinţa, căci a murit în septembrie 1978 (după toate probabilităţile asasinat) la numai 33 de zile după ce devenise cap al Bisericii Catolice.

Nici Ioan Paul al II-lea nu a consimţit să dezvăluie al treilea secret. Într-o convorbire avută cu tinerii germani în noiembrie 1980, la Fulda, în Germania de Vest, reluată în ziarul Stimme des Glaubens, el s-a referit la acest mesaj al Fecioare, spunând: "Trebuie să ne pregătim, într-un timp nu prea îndepărtat, să suferim mari încercări care ne vor cere hotărârea de a pierde chiar viaţa... Prin rugăciunea voastră şi a mea, e posibil să ne îndulcim această soartă, dar nu e cu putinţă să o înlăturăm, căci numai în acest chip Biserica poate fi reînnoită... Trebuie să fim tari. Trebuie să ne pregătim să ne încredinţăm lui Christos şi Prea Sfintei Sale Mame".

 Ajunşi aici, vom arăta că într-o apariţie din august 1931, Iisus Christos S-a plâns Luciei de neascultarea îndemnurilor divine: "Ei n-au vrut să-Mi asculte cererea... Ca şi regele Franţei, se vor căi, dar va fi târziu. Rusia îşi va fi răspândit greşelile în lume, provocând războaie şi persecuţii împotriva Bisericii; Sfântul Părinte va avea mult de suferit".

În anul 1981, în Piaţa Sfântul Petru din Roma, Mahomed Ali Agça şi-a descărcat pistolul asupra capului Bisericii Catolice, Ioan Paul al II-lea. Crima a avut loc la 13 mai, ora 17 şi 19 minute (prin inversare rezultă 1917). Or, ne amintim că 13 mai 1917 fusese data primei apariţii de la Fatima.

Cu numai câteva zile înainte de atentat, mai exact la 2 mai 1981, australianul James Downey (pe care Dem îl consideră un vizionar), fost călugăr cistercian la mânăstirea romană de la Tre Fontane, ceruse imperios ca papa să dea publicităţii al treilea secret de la Fatima.

Ioan Paul al II-lea îşi propusese să facă un pelerinaj la Fatima la 13 mai 1982. Cu câteva minute înainte de începerea zilei fixate pentru pelerinaj, abatele Juan Fernandez Krohn l-a acuzat pe papă de dezastrul catolicismului şi de ofensiva comunismului. Acestea sunt coincidenţe care dau mult de gândit.

Ne putem întreba, pe bună dreptate, cât de înspăimântător putea fi "al treilea secret de la Fatima"? Căci cinci papi l-au păstrat: unii au refuzat să-l cunoască, iar alţii au sigilat plicul la loc după ce au citit mesajul pe care nu l-au divulgat niciodată.

Devine evident că, pentru papalitate, acest secret era mai încărcat de consecinţe decât fuseseră celelalte două profeţii, care avuseseră totuşi o importanţă capitală pentru omenire anunţând sfârşitul primului război mondial, izbucnirea celui de la doilea, ascensiunea şi prăbuşirea comunismului european.
În continuare vom examina şi alte atitudini ale exponenţilor catolicismului, care ar putea arunca oarecare lumină asupra esenţei acestui secret atât de bine păzit.

Cardinalul Ottaviani, primul martor al deschiderii plicului - alături de papa Ioan al XXIII-lea - a spus şi a repetat în conferinţa ţinută la Roma la 11 februarie 1967, că Lucia a scris al treilea secret pentru Sfântul Părinte ("El este destinatarul Secretului"), ceea ce era un fals strigător la cer, după cum am văzut. Din insistenţa cardinalului, împotriva oricărei evidenţe, că mesajul Fecioarei ar fi fost adresat papei, Marc Dem deduce că Fecioara se referise chiar la papă şi/sau la Biserică.

Într-un interviu acordat postului de televiziune Antenne 2, întrebat fiind ce crede despre secretul de la Fatima, episcopul auxiliar din Coimbra a încercat să-i minimalizeze însemnătatea (probabil dezastruoasă pentru papalitate şi catolicism), spunând: "Asta nu are nici o importanţă. El interesează mai ales ziariştii".

Părintele Alonso, numit în 1966 expert oficial pentru Fatima, era apreciat drept unul dintre cei mai buni cunoscători ai subiectului. Într-un articol pe care îl compusese cu numai câteva săptămâni înainte de a muri în decembrie 1981, acesta scrisese: "Papa Paul al VI-lea a considerat oportun şi prudent să întârzie revelarea textului pentru timpuri mai bune. Papa Ioan al XXIII-lea declara că textul nu se referea la pontificatul său...

Iar papii ce au urmat n-au considerat că a sosit momentul să ridice vălul misterului în împrejurările în care Biserica nu depăşise încă impactul îngrozitor al celor douăzeci de ani de post-conciliu, în timpul cărora criza credinţei s-a instaurat la toate nivelurile". El a mai afirmat că al treilea secret se referă îndeosebi la pedepse spirituale care vor fi cu mult mai severe şi chiar mai înspăimântătoare decât foametea, războaiele şi persecuţia.

Marc Dem analizează, în continuare, interviul luat în vara lui 1984, de către Vittorio Messori, cardinalului Ratzinger, al doilea succesor al lui Ottaviani în fruntea Sfântului Oficiu. El ajunge astfel la două concluzii:

1. Conţinutul secretului se pretează unei utilizări senzaţionale. 2. În al treilea secret există ceva cumplit, apocaliptic. În interviul amintit, cardinalul constatase cu amărăciune: "Creştinii sunt din nou o minoritate, mai mult decât au fost vreodată de la sfârşitul antichităţii". De fapt, încă de când era arhiepiscop de München în 1980, Ratzinger observase: "Nimeni nu poate nega că ultimii zece ani au fost prejudiciabili pentru Biserica Catolică.

În locul reînnoirii anunţate, ei ne-au adus un proces de decadenţă". El a mai spus: "Publicarea celui de-al treilea secret ar însemna să expunem Biserica primejdiei senzationalismului, exploatării conţinutului acestuia".

Bazându-se pe un studiu aprofundat, actualul episcop de la Fatima, monseniorul do Amaral de Leiria, spunea, la 16 septembrie 1984 : "Secretul de la Fatima nu vorbeşte nici de bombe atomice, nici de capete nucleare, nici de rachete Pershing sau SS-20. Conţinutul său nu priveşte decât credinţa noastră... Pierderea credinţei unui continent e mai rea decât dispariţia unei naţiuni; şi e adevărat că şi credinţa scade continuu în Europa".

Comentariul lui Marc Dem a fost: "Monseniorul do Amaral nu-şi exprimă judecata sub formă de ipoteză, el o enunţă pe un ton afirmativ". Teza părintelui Alonso este acum confirmată public de către episcopul de Fatima. Mesajul prezice o criză cumplită a Bisericii. Multă lume crede că în 1973, Fecioara se referise la al treiles secret atunci când i-a spus sorei Agnes Sasagawa din Akita, Japonia: "Rugaţi-vă pentru papă, episcopi şi preoţi... Biserica se va umple de cei ce acceptă compromisuri, iar demonul va convinge mulţi preoţi şi suflete sfinte să abandoneze slujirea lui Dumnezeu".

În Le Figaro, André Pierre denunţă "trădările comise... de o inteligentsia sacerdotală" plasată adesea în posturi cheie". Implicaţiile Vaticanului în afacerile mafiote, spălarea banilor murdari, corupţia, homosexualitatea unor preoţi catolici, abuzurile sexuale practicate asupra copiilor nu mai pot fi ignorate de marele public, tot mai revoltat de aceste fapte.

Marc Dem schiţează întinderea dezastrului: patruzeci de mii de preoţi s-au răspopit, s-au grăbit să se căsătorească; orga e înlocuită de chitară; citirea evangheliei e încredinţată paznicului, în timp ce preotul se face factor poştal; episcopii închis seminariile chiar pe când mai erau frecventate; mai bine de jumătate dintre credincioşi au abandonat în masă practica religioasă.

Dar, spune scriitorul, "dacă secretul de la Fatima nu ar vorbi decât despre aceste dezordini, care sunt cunoscute acum de către toată lumea, n-ar fi existat obstacole în publicarea lui. Dimpotrivă, asta i-ar fi ajutat pe cardinalul Ratzinger şi pe papă să schimbe calea şi să abandoneze erorile comise". El ajunge la concluzia logică: secretul se referă la "sursa crizei care zguduie Biserica". Se înţelege atunci de ce papii nu vor - şi într-o anumită măsură nu pot - să-l facă public.

În interviul acordat în 1990 publicaţiei italiene Trenta Giorni, cardinalul Oddi afirmă: "După părerea mea, secretul de la Fatima ascunde o profeţie tristă pentru Biserică. Din acest motiv, Ioan al XXIII-lea nu l-a divulgat, Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea au urmat aceeaşi cale".

Făcând în anul 1992 darea de seamă a celei de-a 75-a aniversări de la Fatima, abatele Laurentin scria: "Al treilea secret anunţă criza credinţei şi a clerului, care a survenit în jurul anului 1968. Substanţa [secretului] e cunoscută".

Folosind textele călugărului Alonso şi mărturiile Luciei, un vizionar englez contemporan cunoscut sub numele de fratele Michael a arătat că profeţia a treia se referă la Spirit şi spiritualitate şi dezvăluie teribila criză a Bisericii: în sânul instituţiei vor avea loc conflicte majore, credincioşii nu vor mai şti care dintre credinţe e cea adevărată, răul se va insinua chiar în inima Bisericii, şi preoţii vor deveni partizanii lui, predicând dogmele sale, fiind de aceea crunt pedepsiţi.

Cardinalul Ottaviani afirmase că pedepsele prezise de către Doamna Noastră deja au început. La rândul lui, arhivarul de la Fatima, fratele Fuentes, spunea: "Cel de-al treilea secret este cel pe care-l trăim astăzi". Adăugăm că Lucia atrăsese atenţia asupra relaţiei dintre al treilea secret şi capitolul 13 din Apocalipsă. Or, tocmai acesta evidenţiază legătura dintre Biserică şi cifra răului, 666.

Sursa: AIM


Niciun comentariu: