Vremuri...

Trăitorii de acum, noi toţi, trecem prin aceleaşi vremuri prezente. Suntem diferiţi ca vârstă, cultură, religie, credinţe, deschidere spirituală şi sufletească, avem înfăţişări diferite şi cu toate astea suntem atât de asemănători... Toţi avem dorinţa de a simţi căldura altui suflet, toţi avem nevoie să fim fericiţi şi să facem pe cineva fericit, toţi avem dorinţa de a fi noi înşine. Toţi ştim în sufletul nostru că merităm să fim iubiţi şi că se cuvine să trăim tot ce are viaţa mai frumos să ne ofere.

***

Ne trezim dimineaţa şi privim la ziua toamnei ce este, ne amintim de multiplele probleme care ne aşteaptă, intrăm în iureşul cotidian, ne enervăm în trafic, ne supărăm pe colegi, pe copiii noştri care ne încetinesc mişcările, ne creştem tensiunea când întâlnim piedici în calea planurilor noastre, ne irităm în faţa televizoarelor, ne certăm cu guvernanţii care nu ne aud, părem că vorbim singuri pe stradă cu voce tare în hands free- uri de ultimă modă, ne irităm constant şi dăm vina pe VREMURI. Punem ades etichete şi suntem invidioşi pentru orice ni se pare a fi o reuşită a altuia şi pentru că nu putem să o acceptăm îi găsim o cauză josnică, o împlinire perversă şi un scop nedemn. Ne simţim superiori, neînţeleşi, ne victimizăm şi dăm vina pe VREMURI.

***

Mergem pe stradă şi un zâmbet larg ne străbate fiinţa. Ştim că vom ajunge la timp, ştim că lucrurile sunt aşa cum trebuie să fie, ştim că trăim încă o zi frumoasă care are darurile ei pentru noi. Am luat obiceiul să binecuvântăm fiecare zi care începe şi să o trăim pe îndelete. Am luat obiceiul să zâmbim constant, să fim atenţi la ce ne înconjoară, să ne bucurăm de tot ce ni se întâmplă. Am luat obiceiul să nu mai cautăm sensuri ascunse ci doar să trăim cu bucurie tot ce apare. Am luat obiceiul să ne bucurăm pentru reuşita altora şi să reţinem din ea ceea ce ne poate fi şi nouă de folos. De acum putem fi mereu senini şi liniştiţi pentru că aşa ne-am dorit. Pentru că am traversat cândva nişte VREMURI care ne-au trezit. Pentru că am fost atunci foarte trişti, şi am suferit şi ce ne-a mirat cel mai mult a fost faptul că erau oameni care trăiau aceleaşi vremuri cu seninătate, se  părea că nu îi afectează. Şi ne-am oprit brusc , şi ne-am întrebat : ce-i de făcut? Am înţeles că OAMENII SUNT AI VREMURILOR, că nu mai e cazul să trăim după reguli vechi, că ni se cere să ne schimbăm, să ne adaptăm.

***

Şi ne-am schimbat! Ştim acum că fiecare om a venit pe lume cu o zestre unică, sunt „talanţii” lui pe care a promis să îi crească de-a lungul vieţii.

Ştim acum că fiecare om se simte fericit de când şi-a descoperit această comoară şi a înţeles că fiecare dintre noi putem contribui la fericirea celorlalţi tocmai prin ce avem specific. Unii dintre noi pot realiza lucrurile materiale pentru confortul tuturor, alţii ştiu cum să facă să fie eficiente relaţiile dintre noi, ştiu să ne arate cum să comunicăm cu ceilalţi, alţii sunt empatici şi îi pot ajuta pe ceilalţi să se înţeleagă şi să-şi descopere drumul personal.

Ştim că  aşa sunt lucrurile dintotdeauna, ceea ce e schimbat ACUM este că recunoaştem această diferenţă în aptitudini, o preţuim la celălalt şi înţelegem că e firesc să fie aşa: un singur om nu ar putea să fie perfect în toate şi tocmai aici e frumuseţea vieţii când vedem cum zestrea personală face din fiecare om un contur propriu care se îmbină magic cu alte contururi...

***

Suntem contururi delicate, făcute să se îmbine armonios cu alte contururi complementare.

Şi am înţeles că văzute de sus, de foarte de sus, toate îmbinările acestea creează imaginea superbă a unui puzzle divin. 

de Pygmalion

Sursa: În căutarea stilului pierdut